Timpul ne oferă măsura clipelor ce se scurg, supunându-ne pe toţi trecerii sale. Acesta a hotărât ca într-o zi de septembrie 1954, să se nască Nicu Miron şi tot el a decis să-l ia dintre noi, într-o zi de 26 mai 2013.
Amintirile sunt cele care-l vor păstra neschimbat în sufletele acelora care l-au iubit, l-au înţeles şi l-au apreciat atât la bine,cât şi la rău. Ne aducem aminte cu drag şi cu preţuire, de cel care a fost OMUL Nicu Miron, un model de tată şi de soţ, care a luptat întotdeauna pentru armonia şi liniştea familiei sale, construind ceea ce este mai de preţ pentru fiecare, un cămin.
Pasiunea pentru matematică, dragostea pentru copii şi dorinţa de a le împărtăşi celorlalţi cunoaşterea la care a ajuns au început să se împletească într-o frumoasă carieră ce a debutat în anul 1981, când a obţinut postul de profesor la Colegiul Naţional Iaşi.
Din 1990, s-a alăturat profesorilor Colegiului Naţional „Emil Racoviţă”, unde a îndrumat generaţii întregi de elevi care i-au fost recunoscători. În această calitate, cu demnitate şi cu intuiţia pe care o are doar un dascăl adevărat, a căutat să le dezvăluie tainele matematicii atât celor pasionaţi de această ştiinţă, călăuzindu-i spre rezultate deosebite la olimpiade sau la concursuri, dar şi celor care au optat spre profilul de ştiinţe sau de filologie.
Dăruirea faţă de menirea sa l-a ajutat să împărtăşească din experienţa lui şi celorlalţi colegi de matematică, atât din liceu, cât şi din judeţ, în calitate de inspector, poziţie pe care a obţinut-o datorită realizărilor profesionale de excepţie, începând cu anul 2006. A ştiut să lege prietenii dincolo de hotarele ieşene, fiind prezent la numeroase competiţii naţionale, ca organizator sau ca membru.
Deschiderea faţă de nou, faţă de alte modele de educaţie, pe care le-a descoperit împreună cu copii săi , i-a oferit oportunitatea de a se implica activ în derularea unor proiecte europene.
Dacă nişte date nu pot cuantifica o viaţă de om, regretele celor care l-au cunoscut pe Nicu Miron vor marca o pierdere evidenţiată printr-o existenţă mult mai săracă, fără profesionalismul său, fără cuvintele sale încurajatoare, fără optimismul lui.