Marţi, 23 Iulie, 2019
   
TEXT_SIZE

PENTRU SESIZAREA NEREGULILOR APĂRUTE ÎN ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA EXAMENELOR NAȚIONALE SUNT PUSE LA DISPOZIȚIE URMĂTOARELE NUMERE DE TELEFON
TELEFON VERDE NAȚIONAL
0800 801 100
TELEFON VERDE AL I.S.J. IAȘI
0800 816 232

http://www.educatiepentruviitor.ro

site dedicat semnalării eventualelor fapte de corupție

FILIT ȘI FILE DE POEZIE LA COLEGIUL NAȚIONAL „EMIL RACOVIŢĂ”

Într-o zi înțelegătoare și aurie de octombrie, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT) a poposit la Colegiul Național „Emil Racoviţă”, aducând cristale de poïesis, în loc de brumă, crâmpeie de epic arămiu, în loc de frunze scuturate și vertij dionisiac, în loc de vânt aprig.

Întâlnirea dintre elevii Colegiului Național „Emil Racoviţă” și scriitori s-a desfășurat în Sala de Festivități, în seara de 2 octombrie, la câteva ceasuri distanță de calendele romane de altădată și s-a manifestat ca o ridicare a interdictelor, permițând accesul într-o zonă culturală vie, în care fenomenul literar contemporan a fost prezentat, dezbătut și admirat.

Opera literară este o comunicare in absentia, în lipsă, o comunicare amânată și „aruncată” peste timp și spațiu, tocmai pentru că scriitorul și cititorul nu se întâlnesc. FILIT este o sărbătoare a literaturii care prilejuiește, asemenea saturnaliilor romane, o ordine inversată și pentru o vreme, scriitorii pot sta de vorbă cu cititorii, in praesentia, fără a face uz de cerneală și hârtie. Datorită FILIT-ului, preț de câteva zile literatura a fost în exces. Foșnetul amplu al paginilor a acoperit zgomotul făcut de căderea degetelor pe tastele terne ce compun jumătăți de cuvinte și enunțuri infirme; cărțile au fost cercetate și verificate mai des decât telefonul mobil; literatura a fost online, iar restul preocupărilor offline. FILIT a curmat măruntele griji ale existenței cotidiene, apărând ca o altă lume, una a emoțiilor intense și a metamorfozei ființei, o lume care opune o explozie intermitentă unei continuități prozaice, o frenezie exaltantă repetiției cotidiene a acelorași preocupări materiale, o apropiere naturală unei depărtări căutate și autoimpuse ce guvernează relația autor-cititor.

Vrând parcă să ne amintească de Logos, de esența creatoare a cuvântului care, așa cum spunea Pablo Neruda, nu este altceva decât „aripa liniștii”, doamna profesor Liliana Balan a moderat cu grație și sensibilitate discuțiile la care au participat scriitorii Radu Vancu, Daniel Bănulescu și Adrian Alui Gheorghe. Feodor Mihailovici Dostoievski susținea că „Frumosul va salva lumea.”, prin urmare cuvinte frumoase și despre frumos ne-a împărtășit cu eleganță și căldură și doamna Inspector Școlar pentru limba și literatura română –  Prof. Mihaela  Apetroae.

A urmat apoi un fel de atelier literar, în care cuvântul a fost scos din ascundere, nu pentru a fi supus unei disecții hermeneutice, ci pentru a fi admirat și apropiat de Sinele profund al fiecăruia. Cei trei scriitori au ales să ne citească creațiile cele mai intime: Adrian Alui Gheorghe – A intrat poezia în oraș; Dan Bănulescu – La barul rănii mele; Radu Vancu – Unul dintre frații mei și Animal de sacrificiu. Deși cei trei invitați scriu și altceva în afară de poezie, întâlnirea s-a desfășurat hipnotizant în jurul acesteia, de parcă întreaga discuție ar fi fost menită să-i trimită răspuns peste veacuri lui Friedrich Hölderlin care se întreba „La ce bun poeții în vremuri de restriște spirituală?” sau, am afirma noi, în epoca dependenței de tehnologie? La fel ca Octavian Paler, care spunea că în vreme de secetă „Poetul/ anunţă cetăţii, pământului că ploaia există,/ anunţă oamenilor că au datoria să spere./ La ce bun poetul, în vreme de secetă?/ Să cânte ploile tocmai atunci,/ Când avem cea mai mare nevoie de ele, când ne lipsesc şi ne dor,/ când soarele arde şi mâinile miros a îndoială,/ când arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,/ când amintirile au gust de eroare şi speranţa e un cuvânt dificil.”, fiecare scriitor și-a afirmat crezul artistic.

Poetul, prozatorul şi publicistul Adrian Alui Gheorghe a adunat buchete de zâmbete, afirmând că „două lucruri dacă nu sunt foarte bune, nu sunt bune deloc: poezia și pepenele verde”. Pentru același scriitor, „poezia este luxul săracilor, pentru că orice om își poate permite un răsărit de lună, o furtună de stele”, iar ,,poeții sunt copiii lui Dumnezeu. [...] Dumnezeu face lucruri frumoase, poeții vin doar și pun hoțește semnătura”. Adrian Alui Gheorghe consideră că „poetul adevărat este cel care își pierde cititorii, dar continuă să meargă cu demnitate pe drumul său; el se reinventează pentru a nu cădea în clișeu.”

Poetul, romancierul și dramaturgul Daniel Bănulescu a susținut că nimeni nu știe cu exactitate ce este poezia, „ea se unește cu rugăciunea, putând fi interpretată ca o rugăciune cu destinatar”, în vreme ce poetul este „un animal marin, care merge pe pământ şi ar vrea să zboare”, definiție dată omului de scriitorul american Carl Sandburg. Idei ce ne-au amintit că și pentru Novalis poezia se confunda cu religia, poetul fiind „clarvăzător” și „profet”, de asemenea, la Kafka scrisul era „o formă a rugăciunii”, iar Heidegger spunea că poeţii sunt cei care încă mai pot să ajungă la o urmă a zeului, la vremurile ce par stinse, adulmecate acum de cotidian şi banal. O altă definiție dată poeziei de Daniel Bănulescu poate fi regăsită în opera acestuia: „Poezia e un leac împotriva disperării. [...] Ea e doar biata mea profesoară de levitație.”

La rândul său, poetul, eseistul şi traducătorul Radu Vancu a vorbit despre tehnologia poetică avansată a zilelor noastre, susținând că „atunci când lucrurile nu merg bine, poezia vine să neutralizeze”, iar poeţii reprezintă „anticorpii lumii”. În opinia sa, faptul că există atât de mulţi poeţi în ţara noastră „este doar un simptom că se întâmplă ceva în societate... Poeţii ar trebui ţinuţi în muzee, ca nişte specii bizare.” Pentru Radu Vancu, poezia există în povești, filme, jocuri de computer, biologie, fiind „acea energie care te face să simți că intensitatea lumii crește și nu este făcută ca să fie perfectă, ci ca să fie vie.”

În sala arhiplină, elevii, împărțiți în cititori semantici, cititori critici și viitori cititori ai scriitorilor prezenți, luau notițe, se înnădeau la vorbă, urmărind confesiuni literare și nu numai, căutând infinitatea sensurilor pe care scriitorul le-a pus în operă, dar și infinitatea sensurilor de care scriitorul nu avea cunoștiință.

Din clepsidra cu mijlocul mult prea larg, nisipul timpului a curs parcă mult prea repede, chiar dacă scriitorii au zăbovit peste program aproape o oră. Elevii ar fi vrut ca destăinurile și dezbaterile să continue. Dragii mei, „nu striviți corola de minuni a lumii”. Scriitorii nu pot spune totul, de aceea ei au obligația să scrie..., iar voi obligația de a-i citi.

 

Cu dor pentru FILIT mare, cu recunoștință pentru cel mic,

Profesor Ramona-Elena Istudor

DSCF7542
DSCF7543
DSCF7544
DSCF7545
DSCF7546
DSCF7547
DSCF7548
DSCF7549
DSCF7550
DSCF7555
01/10 
start stop bwd fwd

Citatul săptămânii

3-9 iunie 2019
„Pe măsură ce crești, să nu uiți lucrurile frumoase și Citește mai departe ...

Noutati

  • 1

Căutare

Colegiul Naţional “Emil Racoviţă”
Aleea Nicolina nr. 4, 700221, Iaşi - ROMÂNIA
+(40) 232 234 272; +(40) 232 278 214
www.racovita.ro; office@racovita.ro

Login Form