Luni, 24 Iunie, 2019
   
TEXT_SIZE

PENTRU SESIZAREA NEREGULILOR APĂRUTE ÎN ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA EXAMENELOR NAȚIONALE SUNT PUSE LA DISPOZIȚIE URMĂTOARELE NUMERE DE TELEFON
TELEFON VERDE NAȚIONAL
0800 801 100
TELEFON VERDE AL I.S.J. IAȘI
0800 816 232

http://www.educatiepentruviitor.ro

site dedicat semnalării eventualelor fapte de corupție

Tabere şi excursii

Excursie în zona Braşovului

Odată cu începerea şcolii, toţi elevii claselor a IX-a au aşteptat cu nerăbdare excursia de la începutul liceului, devenită o tradiţie mult iubită în Colegiul Naţional “Emil Racoviţă”.

Şi cum majoritatea visurilor devin realitate, protagoniştii excursiei de anul acesta au fost elevii claselor a IX-a B, a IX-a C, a IX-a D şi a IX-a E, împreună cu doamnele diriginte Mihaela Hendreş, Lorela Caradan, Elena Obadă, Mihaela Gotcu şi cu domnii profesori Mihaela Bogdan, Roxana Obreja, Mihai Chelariu, Cornelia Chelariu şi Ramona Istudor. Excursia a avut loc între 23 şi 25 octombrie, în zona Braşovului.

20151024_095943
20151024_095947
20151024_132023
20151024_143034
20151024_143621
20151024_143855
20151024_144046
20151024_174224
20151024_175752
20151025_094809
20151025_100952
20151025_103252
20151025_103423
20151025_104018
20151025_115028
20151025_122939
DSC03549
DSC03553
DSC03561
DSC03564
DSC03566
DSC03570
DSC03571
DSC03573
DSC03582
DSC03620
01/26 
start stop bwd fwd

Drumul cu autocarul, lung şi obositor a reprezentat însă prilejul perfect pentru a discuta pe îndelete, pentru a ne cunoaşte mai bine şi pentru a lega prietenii, dar şi pentru a admira natura în plină schimbare cromatică, specifică anotimpului de toamnă. După 7 ore de muzică, discuţii interesante, glume şi scurte pauze am ajuns şi la destinaţie: pensiunea din Bran ce urma să ne găzduiască pentru următoarele două nopţi. Ajunşi în camerele noastre, am despachetat şi am privit puţin împrejurimile, bucurându-ne bineînţeles de compania colegilor de cameră. Am coborât apoi să mâncăm, iar după cină ni s-a comunicat programul. Au urmat apoi câteva ore libere în care ne-am distrat, am râs, am dansat şi am socializat, ori în camere, ori pe holurile lungi, râsetele răsunând în întreaga locaţie.

A doua zi a început devreme, aşa că somnoroşi, dar entuziasmaţi, am coborât la micul dejun. Autocarele ne-au dus apoi la primul obiectiv: Castelul Bran. Această construcţie se remarcă atât prin poziţia impunătoare de pe vârful unei stânci, câţ şi prin arhitectura simplă, specifică zonei montane. Aici am îmbinat cunoştinţele de istorie cu legendele cu vampiri, ce au reprezentat o sursă de amuzament, dar şi de frică în cantităţi mici, sănătoase. Am vizitat apoi Castelul Peleş. Acesta surprinde prin eleganţă şi fineţe. Interiorul ne-a oferit tuturor o adevărată lecţie de stil, fetele tânjind după oglinzile imense sau după sălile de recepţie impresionante, în timp ce băieţii se imaginau regi, pe tron. Prânzul l-am luat la o pizzerie locală, unde am profitat de ocazie şi am găsit subiecte care să ne stârnească râsul, astfel că minutele au părut că zboară. Am mai zăbovit apoi prin Sinaia, unde ne-am plimbat prin parc, ne-am jucat printre frunzele colorate şi am făcut poze şi din nou timpul a fost în defavoarea noastră şi a zburat pe nesimţite. Ne-am întors apoi la pensiune, unde după ce ne-am odihnit puţin după o zi plină, am coborât la masă. Cum urma o petrecere, ne-am retras în camerele noastre, unde ne-am pregătit minuţios, fetele etalându-şi cele mai frumoase ţinute, dar nici baieţii nu s-au lăsat mai prejos. Aşadar, cea de-a doua seară s-a terminat cu dans şi cu muzică bună.

A treia zi a trezit în noi nostalgia plecării. După ce am mâncat micul dejun, ne-am făcut bagajele şi ne-am urcat în autocare puţin trişti, luându-ne la revedere de la gazde. Primul obiectiv al celei de a treia zi a fost Cetatea Râşnov, unde am putut admira stilul medieval, aceasta reprezentând unul din cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Am încheiat apoi turul cu Biserica Neagră din Piaţa Sfatului din Braşov, clădire construită în stilul gotic, care păstrează nişte linii clare, simple, oferind astfel şansa unei experienţe vizuale unice. Excursia s-a încheiat cu trei ore petrecute în Braşov, timp în care am putut admira frumuseţea oraşului, dar şi să ne delectăm cu mâncarea gustoasă a locului. Ne-am urcat apoi în autocare şi am plecat pe acelaşi drum lung pe care îl parcursesem cu două zile înainte, însoţiţi de aceeaşi voie bună. Şi astfel am ajuns înapoi în Iaşi, iar această excursie minunată s-a încheiat, dar în urma ei au rămas numeroase amintiri deosebite şi dovezi fotografice unice.

Impresii din excursie

Weekend de octombrie, când toamna îşi revarsă toate culorile peste lume.

Elevii claselor a IX-a B, C, D şi E, împreună cu diriginţii şi alţi profesori însoţitori pornesc în excursie, sub un cer care s-a boltit ocrotitor deasupra lor.

Cu o nerăbdare crescândă în suflet privim de la fereastra autocarului peisajele ireal de luminoase pe care le lăsăm în urmă. Facem un scurt popas la Poiana Sărată, după care ajungem spre seară la Braşov.

A doua zi descoperim frumuseţile ascunse de la poalele munţilor. Vizităm Castelul Bran construit pe o stâncă  ce se înalţă semeţ până la cer. Colecţiile de mobilier, costume şi arme, sălile în stil rustic ne dau impresia că am intrat pentru câteva clipe în alt veac. Legenda lui Dracula îşi pune şi ea amprenta asupra acestui loc, însă, spre dezamăgirea unora nu am văzut niciun vampir (poate pentru că era ziuă).

Ne continuăm călătoria şi ajungem în Sinaia, la Castelul Peleş.  Interiorul impresionant cu sălile imense, grandioase ne dovedeşte că a fost cândva reşedinţa de vară a regilor României. Grădina din jurul palatului pictată în nuanţe de galben,arămiu şi roşu aprins ne fascinează de asemenea privirile. Restul zilei o petrecem legând prietenii, povestind şi făcând toate acele lucruri care dovedesc că încă mai suntem copii.

În ultima zi mergem cu trenuleţul până la Cetatea Râşnov.        Construită cu rol de apărare, fortificaţia din piatră ne oferă o privelişte uimitoare de pe platou, fiindcă putem vedea tot oraşul. Ne plimbăm printre zidurile înalte de 5 metri, printre ruinele a zeci de case şi printre urmele unei foste capele, făcând parte şi noi din alte timpuri. Înainte de a ne îndrepta spre casă ne oprim în centrul oraşului Braşov:Piaţa Sfatului şi pătrundem în Biserica Neagră, impresionantă prin dimensiunile sale şi prin elementele arhitectonice ale stilului gotic. Avem ocazia să hoinărim pe străzile Braşovului şi simţim acea mândrie specifică oricărui patriot.

Timpul se scurge mai repede decât ne dorim şi ne întoarcem la Iaşi cu sufletul şi privirile pline de izvorul frumuseţii din locuri rupte din alt veac.

Tîrnovan Georgiana, clasa a IX-a C

 

Rarău sau sfârşitul unei poveşti de 4 ani

Cine? 12A şi 11A cu diriginţii lor (Emanuela Cerchez şi Marinel Şerban)

Când? 1-3 mai 2014

Unde? Iaşi – Gura Humorului – Mănăstirea Humorului – Câmpulung Moldovenesc – Pojorâta – Rarău – Câmpulung Moldovenesc (Muzeul lingurilor) – Gura Humorului – Fălticeni (Muzeul Ion Irimescu) – Iaşi

Povestea noastră

Galerie de imagini

   
   

2012. 9A şi 10A în Maramureş – jurnal de excursie

În perioada 18-21 aprilie 2012, în Săptămâna Luminată, elevii claselor a IX-a A şi a X-a A şi profesorii Emanuela Cerchez şi Marinel Șerban au descoperit împreună o parte din istoria, obiceiurile, tradiţiile şi frumuseţile plaiurilor maramureşene.

În prima zi după Paşte am oprit la Vama, unde am vizitat Muzeul Ouălor Încondeiate, creat de artista Letiţia Orşivschi. Nu am ciocnit ouă, pentru că fiecare dintre ele era o bijuterie, o adevărată operă de artă. Am fost surprinşi să aflăm că tradiţia de a încondeia ouă nu este specifică doar regiunii noastre; am văzut atât ouă bucovinene, încondeiate în culori vii sau “bătrâneşti” ori închistrate cu ceară colorată, cu motive geometrice cu simbolism străvechi, cât şi ouă din numeroase ţări ale lumii, din Australia până în Elveţia, din Japonia până în Cehia, ouă de găină, sau de struţ, de crocodil sau de prepeliţă. Am aflat cum se “închistrează” ouăle şi de câtă migală este nevoie pentru aceasta, cum se aplică ceară chiar şi de şase ori pe un loc pentru a obţine o simetrie geometrică fascinantă prin perfecţiunea ei.

Am vizitat biserici de lemn maramureşene la Rozavlea (mai nouă, doar de 300 de ani) şi la Ieud (de pe la 1300, supravieţuind ca prin minune atât invaziei otomane, cât şi ordinelor Mariei Tereza ca toate bisericile din lemn din Maramureş să fie arse). Am avut şi aici o surpriză: copii din sat au oferit fetelor narcise galbene, iar un băiat “mai mare”, de clasa a VIII-a, ne-a povestit cu multe amănunte şi multă pasiune istoria bisericii. Atât de frumos, încât la sfârşit, Camelia, ca noi toţi de altfel, a simţit nevoia să îl îmbrăţişeze. Tot în Ieud am vizitat un muzeu etnografic, înfiinţat şi îngrijit de o familie din sat – familia Pleş. Muzeul nu este mare, doar două case maramureşene (e drept că una dintre ele stă în acel loc de 400 de ani). Am învăţat cuvinte necunoscute sau al căror înţeles iniţial nu îl cunoşteam: am meliţat cânepa, am dărăcit-o ca să alegem fuiorul, am tors, am depănat şi am ţesut la război. Ne-a plăcut că am avut voie să încercăm totul. E drept, nu am reuşit să legănăm şi copilul în covată în timp ce ţeseam :-).

Peste tot căldura oamenilor ne-a luminat sufletele. Am fost primiţi cu drag şi bucurie. Dar probabil mai mult decât atât ne-a impresionat îndărătnicia lor de a-şi păstra credinţa peste veacuri, portul şi obiceiurile. Și probabil Mănăstirea Bârsana a fost cel mai elocvent exemplu. Era vineri, de izvorul Tămăduirii. Era slujbă afară şi ploua. Spre sfârşitul slujbei ploaia a stat, a ieşit soarele şi în lumină am început să vedem oamenii din jur. Copii, femei tinere sau bătrâne, bărbaţi, toţi participau la slujbă îmbrăcaţi în costume tradiţionale maramureşene. Nu stăteau grămada, ci risipiţi pe grupuri şi ascultau slujba cu fruntea plecată. Dar le vedeai sufletul înălţându-se în lumină, în inefabilul creat de glasurile măicuţelor cântând colindele de Paşte.

La Cimitirul Vesel de la Săpânţa am întâlnit o altă formă de expresie a spiritului locului. Albastrul de Săpânţa şi versurile scrise şugubăţ pe cruci amintesc de atitudinea dacilor în faţa morţii. Şi unde altundeva s-ar fi putut păstra mai straşnic acest spirit decât în aceste locuri, unde oamenii îşi apără cu atâta îndărătnicie fiinţa naţională?

Interesant este că fiecare dintre locurile vizitate a reprezentat, cel puţin pentru unul dintre noi, "cel mai impresionant loc". Dar cel pe care aproape toţi l-am considerat "cel mai impresionant moment al excursiei" a fost Memorialul de la Sighet (Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei). Am fost copleşiţi de suferinţele pe care le-au trăit cei care au luptat pentru adevăr şi dreptate, împotriva dictaturii comuniste, cu atât mai mult cu cât nu s-au petrecut în vremuri îndepărtate, este vorba de viaţa părinţilor, a bunicilor sau a străbunicilor noştri. Am rămas în suflet cu vorbele lui Gheorghe Brătianu, eminent istoric şi om politic, mort în închisoarea de la Sighet, pentru că transcend momentul istoric, pot constitui un permanent reper în viaţă: “Adevărul rămâne, oricare ar fi soarta celor care l-au servit”. Muzeul ne-a pătruns în minte şi în suflet, fiind o îmbinare perfectă între un efort extraordinar de cercetare şi de sistematizare a datelor istorice, între ochiul artistului plastic, care a găsit modalitatea de expresie cea mai percutantă, şi sufletul poetului care a imprimat emoţie fiecărui colţ. Emoţia se amplifică în spirală. La intrare alternează statistici referitoare la numărul victimelor regimului comunist, localizarea închisorilor sau a gropilor comune şi citate al căror mesaj definesc misiunea muzeului. Deşi aceste statistici uimesc, fiindcă ilustrează vizual extrem de clar amploarea fenomenului, nu emoţionează la fel de mult ca următoarea sală, în care din acele statistici se desprind, rând pe rând, destine. Ale celor mai luminate minţi ale României din acea vreme sau ale unor oameni simpli, ale unor familii sau ale unor întregi comunităţi. Statistica se transformă în destin şi din acest moment nu mai vizităm muzeul, îl trăim. Parcurgem fiecare celulă şi fiecare conturează prin cuvânt, culoare, formă şi sunet o faţetă a dictaturii, a terorii, a rezistenţei. Emoţia culminează în celula poeziei scrise în închisori. Pereţii sunt plini de versuri, iar din depărtare răzbat bătăi în codul Morse, modul în care deţinuţii reuşeau să-şi transmită poeziile. În celula imediat următoare sunt descrise forme de tortură inventate şi aplicate deţinuţilor în închisori. Şi devine cu atât mai greu de înţeles cum în aceste trupuri zbrobite sufletul mai respira în versuri. Ieşind în curte, un perete pe care sunt scrise în şiruri nesfârşite numele celor care au murit în închisori mărgineşte un drum în spirală către o masă a tăcerii pe care poţi aprinde o lumânare pentru cei fără de mormânt. Deasupra mesei, printr-o cruce, se vede cerul.

Aşa cum viaţa celor care au creat acest muzeu a fost schimbată, cu siguranţă, pentru totdeauna, la fiecare pas muzeul ne transformă. Interiorizarea cathartică a suferinţei celor care au luptat pentru adevăr, bine, frumos – ce lucruri simple – ne schimbă perspectiva lucrurilor, a evenimentelor şi a rostului.

Album de poze

   

2011.Maramureş

Weekend de noiembrie, colorat a toamnă. Elevii claselor a VI-a C şi a VI-a D şi profesorii Mihaela Vlioncu, Narcis Manoliu si Silviu Iordache pornim spre Maramureş. Facem un popas la Voroneţ şi plecăm de acolo cu dor de albastrul pe care vremea şi indiferenţa unora l-au şters. Urcăm cu telescaunul, la Borşa şi respirăm aerul rece al muntelui care se pregăteşte de iarnă. Sighet- Casa Iurca, ambient, confort şi bucurii de 4****! "Memorialul Durerii" ne-a aratat suferinta umana si absurdul vietii, cum nu ne-am fi imaginat niciodata. La Săpânţa, plimbare veselă printr-un cimitir neobişnuit. La mănăstirile Săpânţa Peri şi Bârsana - sub privirea blândă a lui Dumnezeu. No, am fo' şi la Muzeul Ţărăncii Române din Dragomireşti. Şi am ţipat de teama lui Dracula în subsolul unui hotel. Traversând Pasul Tihuţa, ne-am uitat uluiţi la frumuseţea muntelui şi ne-am întors în Iaşi cu sufletul şi cu privirile colorate în nuanţe de toamnă.

Album de imagini

   

Pagina 2 din 3

Citatul săptămânii

3-9 iunie 2019
„Pe măsură ce crești, să nu uiți lucrurile frumoase și Citește mai departe ...

Noutati

  • 1

Căutare

Colegiul Naţional “Emil Racoviţă”
Aleea Nicolina nr. 4, 700221, Iaşi - ROMÂNIA
+(40) 232 234 272; +(40) 232 278 214
www.racovita.ro; office@racovita.ro

Login Form